Imi permit sa redau aici comentariul postat acum 2 zile de un utilizator legat de micuta, dar inteligenta saltea cu pietre de jad:
Inca o intamplare cu happy ending. Personaj principal: salteaua cu pietre jad.
Sambata, 17.03.2011, am sunat-o pe mama sa vad ce mai face. Am gasit-o foarte speriata si ingrijorata. Avea dureri foarte mari de spate, in zona lombara, abia putea sa mearga si orice miscare ii provoca dureri de nesuportat.
Totul a pornit de la un dulapior de bucatarie, la nivelul solului, pe care a vrut sa-l curete de dimineata. In momentul in care s-a aplecat a simtit ceva cum “pocneste” la spate. Si atunci au inceput durerile. Mi-a spus ca nu poate sa stea nici intinsa in pat si a comparat simptomele ei cu cele ale tatalui meu inainte de operatie (operat de hernie de disc lombara acum 3 ani).
Dupa ce m-am dezmeticit si eu din sperietura pe care mi-a indus-o, am intrebat-o de salteluta cu jad. Mi-a spus ca nu o are acasa, e la mamaie, care nu se mai desparte de ea pentru ca ii da o mobilitate mai buna, si o ajuta sa se descurce mai bine cu problemele batranetii.
Am convins-o sa se urce in masina si sa conduca 18km pana la bunica sa ia salteaua. S-a dus, a condus foarte greu, imi era si mie teama. Acolo a stat o ora cu salteaua la spate, cand am sunat-o sa vad ce face mi-a spus “un pic mai bine”.
Seara era din nou acasa si se simtea bine. A doua zi nu mai avea deloc dureri. Spunea ca a dormit pe jad.
De sambata nu au mai revenit durerile. De mentionat ca in tot acest timp nu a luat niciun calmant pentru dureri. Doar jad cald
